Cultus et vasa funeris (Vase de cult și funerare)
Religia romană implica adesea sacrificii pentru care era nevoie și de recipiente dedicate activităților sacre și ritualurilor. O categorie distinctă o reprezintă afumătorile pe care romanii le numeau turibula și care sunt vase cu piciorul înalt și buza evazată și vălurită accentuat. Rolul acestui decor este de a nu confunda afumătoarea cu o cupă, cu care seamănă ca și formă și astfel să nu devină impură. Romanii utilizau astfel de vase pentru a arde în ele smirnă sau tămâie, respectiv ierburi aromatice sau alte plate plăcut mirositoare. Credincioși foloseau fumul degajat de turibula, pentru a intra în contact cu zeii sau cu spiritele morților. În cadrul ritualurilor de înmormântare se foloseau și vase specifice banchetului funerar. În cazul decedaților incinerați era folosită o urnă funerară, de multe ori având un decor antropomorf. Se considera că spiritele morților aveau nevoie de mâncare și băutură, în acest sens fiind depuse în morminte un mic ulcior funerar (sau mai multe în funcție de statutul social) și o farfurioară sau un castronaș, uneori inventarul funerar fiind completat și cu vase din sticlă.
